Călătoriile sunt o formă de redescoperire. Interviu cu Andreia Chiperi-Gales, HaiHui în doi.

In categoria oameni frumoși, astăzi discutăm despre proiectul HaiHui in doi, Andreia și Ionuț. Discutăm cu Andreia (LE -Da, acesta este numele ei. Nu Andreea… Andreia) care a acceptat să îmi răspundă la câteva întrebări. Noi, îi cunoaștem virtual de aproximativ un an de zile, ne-au inspirat cele mai recente călătorii în Sri Lanka și Malaezia. Materialele lor au fost mană cerească și am reușit astfel să ne organizăm vacanța de la a la z. Inițial doream să-i prezint mult mai amplu, dar Andreia a răspuns atât de frumos la întrebările mele, încât orice altceva este de prisos! Au văzut jumătate din lume și călătoria lor este abia la început…

De unde pasiunea pentru călătorit? Care este cea mai bună perioadă a vieții pentru a călători? Există așa ceva?

Pasiunea pentru călătorii a ieșit la suprafață odată cu tot procesul meu de redescoperire, început în urmă cu ceva ani. De-a lungul timpului, mi-au plăcut mult toate emoțiile sau stările venite la pachet cu orice călătorie și cred ca s-a format o relație de inter-dependența :)) Chiar recent am fost întrebată ce voiam sa ma fac, atunci când eram mica: arheolog. Zăcea în mine ideea asta de a fi un mic explorator, de om care-și cauta locul și vrea mai mult de la viată… decât o simpla rețetă prestabilita.
Nu cred ca exista o perioada propice călătoriilor, ci exista scuze. Convingeri si o gândire plină de stereotipuri. Sunt prea bătrân, nu am suficienți bani, nu sunt destul de curajos, e prea târziu pentru mine etc. Scuzele sau zona de confort pot fi un dușman și un impediment în îndeplinirea visurilor, însa ține de noi sa ne forțăm sa fim mai buni, mai curajoși, mai orientați către scop, sa ne schimbam obiceiurile. Odată cu scuzele intram într-o auto sabotare, din care e imposibil sa mai ieșim, într-o spirala negativa, cum ar spune o prietena.
În călătoriile noastre am întâlnit oameni de toate vârstele: de la adolescenți care conform programei școlare aveau un an de pauza, cat sa se decidă ce drum vor sa urmeze; de la tineri de vârsta noastră care s-au retras pentru un an în India sa învete practicarea yoga, spre exemplu; pana la doi părinti cu un copil de doi ani, romani, culmea, plecați într-un an sabatic.
In zilele noastre, curajul e considerat o super putere.

Locația ce a reușit să te impresioneze cel mai mult și în care te-ai putea întoarce chiar mâine, fără să te uiți înapoi?
Am spus la nesfârsit: Bali! Deși este un loc care ma provoacă mult: ma lupt cu toate fricile si toti demonii, cand ma aflu acolo; iubesc insula asta! Pentru mine e acasa. Se simte acasa, ori de cate ori aterizez. E ceva; o energie care ma trage acolo, mereu.
Ma provoaca, ma scoate din zona de confort, ma rasfata, imi arata ca oamenii te iubesc sau te ajuta neconditionat si-mi zambesc autentic; imi reamintesc ca am nevoie de simplitate in viata mea, de o conexiunea reala cu tot ce ma inconjoara.
Apoi, Singapore si Malaezia sunt locuri in care m-as muta, maine.

Cât de greu e să îți expui viața pe YouTube?
In prezent, nu am nicio problema, insa mi-a luat luni de zile s-ajung in acest punct. Sunt o fire introverta, care s-a luptat cu anxietatea, ani de zile; care tremura si avea senzatia ca o sa lesine in fata unui auditoriu; o persoană destul de discreta, cand vine vorba de viata privata. Sunt genul de om cu putini prieteni, dar de baza.
Nu sunt fiinta aceea sociala care sa caute atentie, ci mai degraba, fug sa-mi caut bula confortabila. Insa, proiectul de pe YouTube m-a scos cel mai mult din zona de confort; a fost cea mai mare provocare. O expunere totala a mea, a relatiei, a calatoriei; a vietii mele.
Prima oara am plans si am spus ca eu nu fac asa ceva, niciodata. Teama de ridicol m-a insotit in toate aspectele vietii mele si evident, expunandu-mi viata pe YouTube eram prins intr-o, lupta continua de genul: ce-o sa zica lumea; dar, colegii de serviciu; dar oamenii mai buni, mai destepti, mai talentati si mai frumosi decat mine? Ei bine, cu timpul am invatat sa accept toate aceste pareri/frici si sa fiu eu. Din cea care nu prea vorbeste – in viata reala – m-am transformat in Andreea Marin a YouTube-ului, cum mai glumesc abonatii nostri.
Imi place la nebunie; ma reprezinta pe mine, Andreia cea de acum, care a riscat tot si si-a urmat visul. Nu ma vad facand altceva.
Deci, nu e usor deloc, e challenging, eliberator si transformational, cum ar spune speakerii motivationali. 🙂

Ce fac Chiperii când nu apar pe YouTube?
Chiperii, muncesc foarte mult. Uneori pana la epuizare. E un aspect care nu se vede pe YouTub, dar pe care il impartasim pe blog, caci acolo imi las toate emotiile.
Ionut are o colaborare remote, permanenta, care inseamna 8 ore/zi, uneori si 14h/zi de munca, iar eu ma ocup de proiectul HaiHui in doi: articole pentru blog, prima mana in editarea vlogurilor de pe YouTube, Instagram, parteneriate, logistica, organizare trasee.Toate aspectele administrative ale calatoriilor imi revin mie 🙂 Apoi, la randul meu, am o serie de colaborari part-time, remote, consumatoare de timp si energie. Cand nu dormim, vizitam sau lenevim, muncim.
Apoi, ne rasfatam cu Netflix si un pahar de vin, vloguri de travel sau lectura.

Mereu în mișcare, în locații noi și necunoscute, ce sfaturi poți să oferi celor care vor să experimenteze o astfel de viață nomadă, este greu să călătorești full time?

Din Bucuresti, ideea de a calatori full time mi se parea extrem de usoara, comparativ cu ceea ce faceam la acea vreme. Ca si HR intr-o companie cu peste 400 de angajati, aveam provocari multiple si diverse, zi de zi.
E drept ca nu m-am informat foarte mult cu privire la stilul acesta de viata, ci doar mi-am imaginat cum e – i-as spune, o masura de siguranta, cat sa nu dau inapoi. Norisori roz, relaxarea continua si plaje infinite.
E greu, da, dar e un stil de viata asumat, pe deplin. Aici nu exista rutina, totul e in miscare, transformare; nicio zi nu seamana cu alta, nicio tara sau o locatie nu seamana cu alta. Totul e nou si te provoaca. Se intampla sa fim depasiti de situatie si sa ne trezim ca maine trebuie sa ne mutam si nu aveam cazare, spre exemplu sau nu stim incotro mergem.
Inveti sa fii mai adaptabil, mai deschis, mai tolerant, mai organizat. Am mai spus, calatoriile nu sunt doar o forma de redescoperire – prin situatiile la care esti expus – ci, si o forma de educatie extraordinara. Mereu esti conectat la stimulti noi.

A reușit proiectul HaiHui in doi să vă unească mai mult?
Da, cred ca ne-a unit, desi suntem impreuna de 14 ani si am trecut prin multe. Sigur, asta e cea mai mare provocare pentru o relatie: sa petreci 24/24, 7/7, insa ne-am adaptat si am observat ca ne impartasim mai multe, ca inainte. Suntem mai buni prieteni.
Bineinteles, ne mai luam spatiu, cand e nevoie, ne contrazicem, ne motivam reciproc; totul se petrece ca si in orice cuplu. Cu imperfectiuni. Insa, suntem mai “siamezi” decat eram inainte :))

Care au fost momentele care te-au smuls din zona de confort și ai simțit riscul pe propria piele. Au fost astfel de momente?
Anul trecut, inainte de Craciun, vazandu-ma in Phnom Penh, capitala Cambodgiei – cu care nu am rezonat in primele zile – am inceput sa am indoieli cu privire la toate demersurile intreprinse pana atunci. Incepeam sa regret ca am luat decizii asa radicale si cumva, voiam sa ma intorc in zona mea de confort, in Bucuresti. Toata starea asta m-a tinut o zi – doua, iar de atunci regretele, indoielile m-au ocolit.
Un moment dificil a fost imbolnavirea lui Ionut in Bali: febra Dengue. Insa, am avut grija sa ne luam masuri de siguranta: a stat internat intr-un spital, sub supravegherea permanenta a medicilor. Pe de-o partea, as spune ca a fost norocos ca a contactat boala acolo si intr-o zona mai saraca a Asiei sau in Europa, unde medicii nu sunt foarte familiarizati cu bolile tropicale.

Care este motivația canalului vostru de Youtube? Sunt oameni care au călătorit în locurile prezentate de voi? Ce simți când cineva îți mulțumește pentru informațiile oferite? Putem spune că acestea sunt rezultatele muncii voastre?
Motivatia noastra: daca noi putem, atunci poti si tu! Imposibilul este posibil! Ne-am intrebat, deseori, daca am avea 80 ani si am continua viata de corporatist, platitor de rate, oare… ce regrete vom avea? Da, ca nu am trait autentic, liber, dupa propriul plac; ca nu am calatorit mai mult etc.
Decizia de a abandona totul – mai putin pe noi insine – ne-a trecut prin minte urmărind alti vlogeri de travel, romani, dar si internationali. Ne-au inspirat grozav si ne-au aratat ca se poate. La randul nostru, transmitem acelasi mesaj.
Comunitatea noastra este extrem de frumoasa, dechisa, sincera! Am atras oameni cu aceleasi valori ca si ale noastre, cu aceleasi visuri si idealuri. Zilnic, primim zeci de mesaje prin care oamenii ne transmit aprecierea lor; ne intreaba diverse aspecte logistice de calatorie sau ne cer sfaturi. E uimitor si magulitor sa te trezesti dimineata si sa ai atatea mesaje frumoase in Inbox! Avem o misiune!

Filmările oferite publicului sunt de fapt foarte multe ore petrecute în diverse locații și multe ore de editare video. Mai ai timp să te bucuri de experiența de a călători?
Un vlog de 25 minute de pe YouTube inseamna, de fapt, cateva ore bune de filmare, vreo 3 – 4 ore de ales cadrele si inca atatea de editare. Un aspect pe care nu-l stiam inainte sa ne apucam de vlogging, de aceea am si ramas in urma cu toata partea de editare.
Ne bucuram de calatoriile noastre, de experiente cand filmam si cand inchidem camera. Nu ne prefacem in fata camerei sau nu facem eforturi de a prezenta lucrurile intr-un anumit fel. Suntem noi, atunci cand camera e ON sau OFF.
Sunt momente in care obosim, schimband locatiile atat de des, de aceea ne luam cateva zile, cat sa ne refacem fortele si uneori, mai filmam si aspectele astea.

Se spune că întotdeauna călătoriile ne învață ceva… Care sunt cele mai importante lucruri învățate în anul sabatic?
Calatoriile m-au invatat sa traiesc in prezent, sa nu ma ancorez in trecut sau sa ma proiectez pe undeva, in viitor, asa cum se intampla pe vremea cand locuiam in Bucuresti. M-au invatat ca nu am nevoie de lucruri sau experiente scumpe, ci de simplitate – de aici vine bucuria adevarata; ne-au invatat sa fim mai buni si blanzi cu noi insine si cu cei din jur; mai toleranti; mai empatici. Calatoriile pentru mine sunt o terapie pentru ca ma lupt cu multe frici, angoase si invat sa ma provoc, sa ma pun in situatii inconfortabile.
Suntem mai puternici, mai curajosi, mai hotarati sa ne urmam visurile; mai deschisi si mai indrazneti.
Din fiecare cultura, religie intalnita am luat cate ceva, cel putin un element pe care l-am adaugat in structura noastra umana.

Anul vostru sabatic este gata… aveti in plan o prelungire? Cum arată viitorul apropiat pentru proiectul Hai Hui in doi?
Anul sabatic s-a transformat in stil de viata, desi intreaga calatorie a fost marcata de cele doua mari optiuni: continuam sau ne oprim si revenim la vechea viata. E prea frumos ce traim, descoperim, calatorind, iar intoarcerea in zona de confort, ne-ar sufoca, efectiv.
Apoi, ne place atat de mult sa facem vlogging si blogging, incat nu se pune problema sa ne oprim cand tocmai am inceput.
Povestea HaiHui in doi continua pe alte coordonare: vom pleca catre Americi. Incepem cu SUA (New York, Las Vegas, LA), apoi vom cobori catre America Centrala si de Sud. Inca nu avem un plan (asa cum nu am avut nici in calatoria din Asia), ci avem doar un bilet catre New York si Vegas. Apoi, vom stabili destinatiile viitoare.
Subscribe la canal! ( Haihui in doi Website, Youtube, Instagram, Facebook)

4 comments
  • Anca
    December 5, 2019 at 11:00 am

    Andreia? Se scrie Andreea!

    Reply
    • Daniel • Post Author •
      December 5, 2019 at 11:22 am

      Bună și ție! Așa se numește fata, Andreia!

      Reply
  • Cora
    December 5, 2019 at 11:41 am

    Cat de frumos, felicitari. O sa-i caut. Ma faci sa reinstalez youtube-ul.

    Reply
  • Ce au reușit călătoriile să mă schimbe? Iată rezoluția anului în curs. | Daniel Mitre
    December 20, 2019 at 11:49 am

    […] cei care mi-au influențat călătoriile și viața, despre Andreea și viața din India, despre Chiperii și anii sabatici în căutarea fericii pure, a liniștii. Despre tot ceea ce pot eu și vă arăt […]

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *