Ce mi-a rămas după Camino de Santiago?

Drumul lui Iacob – este un al treilea mare pelerinaj creștin, un traseu străbătut anual de peste 160.000 pelerini și milioane de turiști de pe toate continentele. Camino traversează mai multe țări: Spania, Portugalia, Franța și leagă regiunea Pirineilor de mormântul apostolului Iacob, aflat în orașul Santiago de Compostella, Spania. El Camino Frances are o lungime totală de 775 km. Unii pelerini aleg să îl parcurgă pe tot o dată, alții doar o parte. Sunt fericit și mândru că am făcut acest traseu! Iată ce a însemnat pentru mine Camino de Santiago!.

Lecția oferită de Camino a fost despre faptul ca în viață, nu există pierderi reale sau cel puțin așa trebuie să gândim. Fiecare dintre noi merităm să găsim propria strada, propriul mod în care sa trăim. Nu există un adevăr general, exista adevarul meu și adevarul tău. Iubim cu adevărat oamenii, atunci când nu o să mai găsim în ei ceea ce trebuie să găsim în propria persoană. O să ne pierdem întotdeauna pe drum dacă nu acceptăm că sufletul nu are voie să alerge foarte mult, o să găsească liniștea doar alături de un alt suflet. Așa este construcția noastră. Și nu vorbesc despre Camino… din punctul meu de vedere, drumul acesta se face de unul singur.

Intr-o zi vei ajunge să-ți dai seama că poți face orice și nu te vei opri niciodată.

Când începem să punem bazele unei relații sincere cu propria persoană… abia atunci realizăm că nimeni nu poate să-ți ofere ceea ce tu nu încerci să-ți oferi. Camino de Santiago a fost modalitatea prin care am reușit să fug de cotidian. Aveam nevoie de o detașare completă și astfel simțeam la momentul respectiv, probabil la fel simt și astăzi.

Felul în care visăm face din noi personaje unice. Gândim diferit, acceptăm diferit, luptăm diferit, judecăm diferit, iubim diferit. Si totuși… așteptăm ca oamenii din jurul nostru să ne facă fericiți și tocmai așteptările ne fac să nu ajungem la maturitatea care să ne permită să umplem goluri pe care nu credeam că le putem completa cu ceva.

Una dintre doamnele din Anglia despre care am povestit într-un articol precedent, a renunțat. Și-a cumpărat biletul de avion spre casa. Știu ca este greu, am și eu momente in care ma dor picioarele de îmi vine să plâng, cred ca pentru o femeie este și mai greu… mai ales pentru una care nu a făcut mișcare de foarte mulți ani, din câte am înțeles. Am mai scris faptul ca nu îmi imaginam sa fie atât de dificil, chiar dacă eram conștient de efortul unui astfel de traseu. Dincolo de efortul fizic, psihicul joaca un rol important. Trebuie sa îl păstrezi in limite optime și sa încerci sa te deconectezi de problemele de acasă. Oricum ne întorceam, poate aceasta este una dintre unicele șanse in care ai timp pentru tine, o perioada in care tu ești cea mai importantă persoana din lume.

De câteva ori m-am întâlnit pe traseu cu o familie care merge la Santiago. Au doi copii alături, două gemene de 4 ani. Cred ca este destul de dificil sa cari pruncii atâția kilometri. Ii respect pentru asta. Fetele nu păreau traumatizate, se vedea liniștea și bucuria de copil pe fetele lor. Asta e spiritul, nu? De cele mai multe ori îmi doresc sa am capacitatea să ma pot bucura de viața așa cum trebuie. Poate într-o zi am să descopăr o cale. Aspirăm la o viața mai bună și dorim ca oamenii din jurul nostru să reprezinte perfecțiunea. Toți ne dorim acest lucru, foarte puțini luptăm să le putem face loc… oamenilor buni! Sper ca El Camino sa-mi fie cale dreapta pentru următorii ani ai vieții.

Fiecare dintre noi merităm să găsim propria stradă, am ales sa caut ceea ce am nevoie, în drum spre Santiago. Am învățat sa ma bucur când pierd pe cineva apropiat. Cei care pleacă deschid căi spre cei care vin. Poate mai buni, mai calzi, mai înțelepți.

Camino-urile se termină, de regulă, acolo unde simți că nu mai poți să continui sau în Santiago de Compostella. Din fericire am ajuns în Santiago și am putut finaliza etapele călătoriei. Apoi, după toată experiența asta am rămas cu un mare dor, un dor turbat de natură, de aer curat, de simplitatea locurilor și a oamenilor.

Daniel

Vei ajunge să te bucuri cu adevărat de o călătorie atunci când vei identifica ce anume îți place într-o călătorie. Cu cât îți alimentezi mai mult pasiunile, cu atât îți este mai greu apoi să te oprești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *